Un 2012 feeric ♥

       http://www.igordobinda.com/LaMultiAni/


     A mai trecut un an.Pe parcursul acestuia au fost clipe de bucurie ,dar totodata de dezamagire profunda.
     Ar fi straniu dacă soarta ne`ar întinde fîşii neîntrerupte din fericire, pentru ca greutaţile constituie părţi continue dintr`o viaţă omeneasca.
        Anul ăsta am dovedit să gust din tot spectrul de sentimente,am sorbit din: fericire ,dragoste,dezamagire,tradare........
           În final doresc în noul an multa fericire,un rasărit de zîmbete si un apus de amintiri. Să aveţi curajul să reproduceţi visele in realitate şi niciodata să nu vă pierdeţi în ele.
         Lăsaţi copilul din suflet să iasă afara  , şi niciodata nul ascundeţi dupa mască de adult.. Nu uitaţi în noaptea de revelion să vă puneţi o dorinţă, pentru că cel ce crede in miracole va călca neaparat pragul zilei de mîine.Totul va fi perfect daca  crezi în asta. Vă doresc să rămîneţi optimişti, să fiţi în locul potrivit la timpul potrivit pentru că viaţa este imprevizibilă. Să plutiţi  realist pe valurile confuze ale existenţei ,să mînuiţi evenimentele în favoarea voastră ,să nu pierdeţi speranţa şi  sa vă scufundaţi dinadins  în prosperitate si belşug.
                    Să avem lingă noi  tot anul persoana iubită care cu duioşie ne va ţine de mîină, PRIETENI care mărinimos ne v`or cuprinde şi  PARINŢI  care cu dragoste ne v`or susţine.
                     LA MULTI ANI SCUMPII MEI !

жажДа печали

Adieu :(

                           Şi trecînd mult timp l`am simţit iar....e sentimentul fricii de a uita ceea ce e atît de scump .
                                      De mii de ori te ştergeam din memorie şi apoi melancolic
                                            reconstituiam fiecare cuvînt, fiecare gest.
                          Azi mi`am permis sa fiu slabă ,să`mi reamintesc...dar din pacate nu am avut ce.
                              Am uitat absolut totul ,am uitat culoare ochilor,vocea ,nu`mi mai amintesc atingerile si
                                  mirosul fin pe carel uram...iar acum aş da totul ca sa`l mai simt o dată .
                         Cu un aer profund regretabil afirm ca mi`e dor.Prima dată atît de primitor accept acest
                                                                           sentiment.
                         Mi`e dor de zîmbetul tau cind  spuneam despre emoţii, mi`e dor de palmele gigantice şi de
                                                         felinarul ce lumina cuvintele alese cu gingăşie.
                                               Amintirile..atît de aproape si totodata atît de departate.
                          Rotundele cuvinte au început să scîrţie,iar eu îmi permit să gust ultima rămăşiţă a amintirii...şi
                                                                să`i dau drumul  acolo în trecut.
                                       M`am regăsit cu mîinele întinse,ochii închişi şi obrajii umezi .Erau lacrimile ce              
                                                         picură încet, alunecînd anevoios spre o alegere proastă...!

Probabil fericită ....

       Şi starea pare a fi absolut ideală,de nedistrus .O proporţionalitate distructurată, EXIST DECI TRĂIESC . E logic ,însa total incorect. EXIST  e termenul bine ales,pus în contrasens cu realitatea.Sunt ca un exilat ,care se ascunde in cei 4 pereti .Eu sunt cea care mi`am ales memoriile fictive care seamănă cît de cît cu realitatea .Abuz de trecut,abstenenţă de prezent,de fapt, şi de viitor. O ignoranţă atît  de  puternica ,încît mă forţez să ies din ea şi în vis. Încerc să mă car de aici,dar orice încercare se termină cu insucces.Realitatea o văd prin gratiile gri,iar atingînd`o cad în absurditate.
  Sunt singură.Nu depind de nimeni,nimeni, nimeni nu depinde de mine, nici eu macar nu depind de mine.    
                Absolut LIBERĂ,perseverentă .Dar nu se simte acea linişte sufletească care o să te bucure ca şi pe timpuri .      
               Sunt aici,trăiesc clipa cu zîmbet pe buze(unul mai mult artificial),dar ceaţa sufletească acopera nu numai sentimentele ,dar si acel surîs abia schiţat .Amintiri dezolatoare,negură împietrită,frustrări amare , plus priviri cu direcţii şi indicaţii concrete au desenat o faţă prea tare lipsită de interes.
           Şi acum împroşcînd cuvintele ,ascund propria frustrare in amurgul livid care încet dispare încheind ziua de astăzi..care mîine v`a reaparea......sub aceeiaşi difiniţie bine concretizată.

ZA - ZA - ZU

      Privesc...Priveşte`mă ,m`am schimbat ,de fapt, tu erai acel ce ma împins spre mişcare. Mi`ai întins mîna şi am înţeles ce înseamna a iubi,apoi am gustat cîte puţin din prostie ,regret şi în final amărăciune.
          Mult timp s`a scurs ,însa sentimentul s `a conservat în mine închizîndu`mi calea viitorului.
          Era ZA -ZA- ZU , si eu un pălăvrăgitor continuu am muţit ,gustînd doar mici porţii de aer dintr`o atmosferă post senină.
           Era şi un minus al meu, dar greşelile ne fac într`adevăr mai puternici.Nu era nevoie de ceva mai mult,pentru a intelege ce simt.
           Probabil ,acum nu aş schimba nimic...sau poate.......

           Dragostea a ramas în trecut ,iar dacă înainte doream înapoi în viitor,acum aş da totul  pentru a mă reîntoarce în trecut.
          Dragostea? Nu`mi pasă , am lăsat `o  undeva pe pagina 4. I`am găsit  un loc ideal între pierdere şi perspectivă,la răscrucea dintre drumuri.
          Am scăpat  `o acolo fără vreun sentiment dezolant .A devenit o stare netulburata ,doar cite o dată apare ZA- ZA-ZU  .Îmi iese de minune să`l sting cu dezinteres ,reamintindu`mi ca suntem 2  uniti in nepăsare şi plictiseală.Senzaţia a rămas ca o pată a destinului ,ştearsă şi reînoită în negura serii .Privesc şi observ poate ceea ce doresc sa vad,dar poate şi  aceea ce e in realitate.

                   * ZA - ZA - ZU <=> fluturaşi in burta :)


  M`ai învaţat sa spun "perfect "atunci cind e simplu "bine ".....am avut de cîştigat mult din această lecţie  ,de aceea iti spun multumesc <3 

Avem timp

avem timp pentru toate. Sa dormim

sa alergam in dreapta si in stanga

sa regretam ce-am gresit si sa gresim din nou

sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine

avem timp sa citim si sa scriem

sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris

avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam

avem timp sa ne facem iluzii

si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu

avem timp pentru ambitii si boli

sa invinovatim destinul si amanuntele

avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare

avem timp sa ne-alungam intrebarile

sa amanam raspunsurile

avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam

avem timp sa ne facem prieteni si sa-i pierdem

avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa aceea

avem timp sa primim daruri si sa nu le intelegem

avem timp pentru toate

nu e timp pentru putina tandrete

cand sa facem si asta, murim.  (Octavian Paler.)

.... machiajul indifirentei era practic ilizibil,astfel, cu un gest pedant a inchis evenimentul cu un cuvint gîrbovit , lăsîndu' mă fără vreo obiecţie sau motivaţie cotidiana.
      Şi trecind timpul ...atit de repede ,încît nu am dovedit nici măcar să' l gust .
              Nu m' am aprofundat să savurez rămăşiţile absolutului ,care se rupeau ca nişte cuie mari din tabloul fin pictat .
            Se simţea aer îngheţat şi fraze uscate parcă şterse şi scrise iar şi iar  de mii de ori.
    Erau niste citate ,glume,materiale bine invaţate ,spuse cu un aer profund inteligent ,dar în care se citea un teatru ieften.
         A început sa nu'mi pese de destinul oamenilor ,de sentimentele lor .Încît prin acţiunile mele pricinuiam durere şi primeam placere din aceasta.Prea formalistă  ,prea arogantă,prea egoistă  ....sentimente si stari necunoscute ....sunt atit de sînjenitoare ,dar atît de binevoitoare (cel puţin pentru mine)!

Rumegătul amintirilor

             

         Nu imi plac limitele ,detest poziţiile bine aranjate sau regulile .

                 "EU"  sunt eu "Tu" esti tu  ,restul sunt ei .

                Suna ca in epoca de piatra ,insa pronumele ăsta simplu ascunde mai mult decît ne `am imagina noi.
           Si unde s`a pierdut sinceritatea .....valoarea acesteia sa subţiat in secole. De fapt, te iubescurile sunt scuipate la orice cuplare prost gindita ,astfel şterbesc din sensul propriu al cuvintelor.
            Istoria mea continua ,iar a noastra se sfîrşeşte atunci ,cînd luna a devenit imprevizibila înghiţînd soarele ,in clipele cele mai durute si cele mai neutre din viata mea de ATUNCI.
           Prea apasator sa fie adevar,iar degetele care bateau un ritm bine invatat ...rasunau ca niste castaniete antice............care îşi numara secundele de plecare.
                          Subconştient pronunţăm cuvintele care se materializeaza .............dar deacum "pentru ultima data :("