De mii de ori te ştergeam din memorie şi apoi melancolic
reconstituiam fiecare cuvînt, fiecare gest.
Azi mi`am permis sa fiu slabă ,să`mi reamintesc...dar din pacate nu am avut ce.
Am uitat absolut totul ,am uitat culoare ochilor,vocea ,nu`mi mai amintesc atingerile si
mirosul fin pe carel uram...iar acum aş da totul ca sa`l mai simt o dată .
Cu un aer profund regretabil afirm ca mi`e dor.Prima dată atît de primitor accept acest
sentiment.
Mi`e dor de zîmbetul tau cind spuneam despre emoţii, mi`e dor de palmele gigantice şi de
felinarul ce lumina cuvintele alese cu gingăşie.
Amintirile..atît de aproape si totodata atît de departate.
Rotundele cuvinte au început să scîrţie,iar eu îmi permit să gust ultima rămăşiţă a amintirii...şi
să`i dau drumul acolo în trecut.
M`am regăsit cu mîinele întinse,ochii închişi şi obrajii umezi .Erau lacrimile ce
picură încet, alunecînd anevoios spre o alegere proastă...!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu