Duric te ador ♥♥♥....





       Atunci cind singuratetea iși face cuibul in inimile noastre,atunci cind ultimul licar de lumina dispare  apari TU.

  E absolut corect spus ca prietenia e un suflet la doi.E simplu cind ceea ce ascunzi , prietenul o ințelege din prima.
   El ……..mai bine zis EA  iți știe anatomia gindurilor;NU trebuie sa te socoți superior,sa infloresti fiecare cuvint  pentru a parea inteligent ,NU e nevoie sa te ascunzi dupa un steriotip …..pentru ca doar ea,fata cu parul matasos si privirea angelica te ajuta sa uiti de un permanent dute-vino și de o graba desigur prefacuta.
  Prezența ei e ca o injecție subcutanta cu morfina ,e un licar de lumina ce patrunde in fiecare colțișor a sufletului minghîindu-l atunci cind ți-e greu…..si îmbarbatîndu`l cind apare epuizarea nervoasa.
       Ma transform intr`un bebeluș dolofan ,care prinde fiecare scînteie ce sare neatins din brațele ei .Cu pași moi ca de pisica imi ștergi fiecare lacrima neplinsa si imi desenezi fiecare zimbet metaforic.
 Azi sunt aici ….miine plec…….Tu nu incerci sa fii in locul meu ,Tu simplu ma ințelegi ……imparți cu mine durerea si bucuria de a trai;sintem absolute diferite ,dar ma intelegi la 120 %.Intr`o lume ciudata si trista ,plina de suferințe si clamitați  TU esti stralucirea soarelui si adierea prospata de fiecare dimineața.

Dar cel mai mult iubesc asa momente:
[14:48:44] ``Victorita: durik cf?
[14:50:02] ******: a sa te durishesk amush :D

Existam dar nu traim.........

                Incerc sa depasesc  aceea etapa care o socoteam cu mintea mea turbata cea mai fericita.O lunga privire in ochii lui ,apoi inapoi….si gata.
    Ce fac acum?!

Imi tzes noi aripi,cele spre libertate…le tzes desigur c`o pinza albastra stravezie ,cu o nuanta de romantism melancolic,cu o mina increzuta si cu ochii timizi  , care se ascund dupa fiecare dezamagire.
   Ma intreb ce ar fi daca……..daca nu ar  exista dragoste? ..Probabil nu ar exista nici muzika…..Ce ar fi daca am putea desena soaptele dulci?...am putea desena atingerile gingashe  si     miinele ce se unesc intr`o naprasnica uitare.
    Sunete adinci si nemaiauzite se pierd in trupul firav; doar un strigat , un nume, un te iubesc spus in fatza ma desparte de ceea ce credeam fericire.
      Nu sunt genul de om care priveste in ochi,detest acesta necesitate …azi  am imbarbatat acei mici pitici din mine si am facut`o.
        Cit de straniu era,dar privirea lui tacea ……dar nu zimbea de deobicei,si in acea clipire am realizat ca am ajuns la finis.E simplu ,nu am dovedit sa sar in tren si am ramas pe peronul asteptarii ………un pic dezamagita,dar totushi fericita ca calea mea sa indepartat de acei misei care tradeaza incontinuu………………………………..dar pe care totusi continui sa`l iubesc ♥

La Începutul Unui Sfirșit

DUREREA e ca o masina ce se misca necontenit si traieste din temerile noastre,desi o putem asocia  cu un gigantic si lenes “NU” …durerea  e ca o prapastie ce ne invaluie asemeni unei nopti nedumerite.Noi perpetuam  realitatea  pt a parea mai superiori sau pt a inchide proprii ochi si a preface lumea in culori ROZ ……desigur asa e mai simplu.
        Traim in asteptarea ploii pe timpul undei secete cumplite a vietii.Dragostea,sperantele se irosesc si    ramin doar durerea si lacrimile,ce se preling pe strunele subtiri a sufletului.
           Incovoiata panta a sortii ne zdruncina pe pietrele destinului ,si credibelele ginduri ne privesc ca si cum ar zice “EIIIIIII ,eu sunt aiciiiiii!!! Trezireaaaaaaaaaaa!!”.Ochii blinzi ne privesc cu o privire de mort.

          Despre ce vise si aspiratii putem vorbi in clipe de deznadejde  totala……e atit de simplu sa spui “Nui nimic!     Timpul e cel mai bun tamaduitor” Ai spus ,ai uitat………..dar  trec  ani si durerea te macina ca o moara ce duce induiosatele  sperante pe  apa simbetei.
      O stare nedumerita ,ea cere explicatii ,insa din pacate nimeni nu le poate oferi .Cuvintele “dulci” de lineste te conduc intr-o  antieuforie a sufletului …simtim ca nicidecum nu apare rasaritul.     Noaptea se prelinge pe veci …..dintr-o data apara si EL ,mult asteptatul rasarit.Tu il intilnesti cu un strabîtător zimbet si cu cuvintele “O Doamne cit de mult am dorit sa te revad”. Te scalzi in razele propriei glorii ,cind dintr-o data el dispare ,disperat fugi fugi fugi din urma lui strigind si obtinind ultima speranta.

        Timpul iarasi isi i`a scurgerea domoala si tu intelegi ca viata e un vis in care rareori  singur esti in stare sa-l conduci.

Visuri mintea plina si acele visuri sunt atit de omoritoare incit deacum nu mai intelegi unde e adevarul si unde e visul. Doresti sa dormi numai din cauza ca acolo te regasesti ,numai acolo te simti implinit,fericit si desigur alaturi de cineva la care intr-adevar tii.Debarasindune de temeri  ne vom elibera de la o intrebare pina la care am cautat neintrerupt raspunsul.

              Cind totul e bine  nu incerci sa iai acea lopatica lenesa ca sa incepi sa patrunzi in anumite fapte pe care le-ai facut corect sau poate invers.
              Poate anume dezamagirea te ajuta sa intelegi unele lucruri ,sa dai ochelarii portacalii de pe ochi si sa vezi ca viata nu e acea banalitate care ti-ai imaginat-o ,e ceva mai complex ; in care nu e deajuns  sa te lasi dus de val,dar si trebuie  sa incerci sa inoti ca in final sa ajungi chiar si la cel mai nisipos mal.
         NIMIC nu vine in miini fara a depunde eforturi.Orice dorinta chiar si cea mai mica necesita o actiune ,o mica tindere spre ea te ajuta sa fii mai aproape de visul tau,care poate fi copilaros,banal,nechibzuit dar totushi realizat din inima si pentru alinarea dureri care nu demult zacea in ea.http://www.youtube.com/watch?v=fyopRENTtq0&feature=related