Concluzii !

            Sfîrşitul lui Octombrie …….31 de zile în care am avut de pierdut , de cîştigat ,am învăţat să preţuiesc pe cei care sunt adevaraţi,şi  să uit pe cei care au trădat, şi să`l uit .  Am aprobat noi tentative de trecere peste puntea  pe care stă înscăunată durerea.

        Cu un gest pedant am distrus amintirile ,care rămîneau ca nişte idei luminoase in mintea mea.
        Recapitulînd acestă luna,inţeleg că trăiam doar pe jumătate...cealaltă stătea ascunsă undeva departe ,…unde zîmbetul nu înseamnă bunele relaţii între persoane ,ci o ascunsă jignire cu un tăiş ascuţit  care doreşte să `ţi pricinuiască  durere.          În mijlocul toamnei aşteptam o altfel de rotire a evenimentelor.
         Doream o explozie de bucurie ,fericire ,lacrimi ,cugetări ,revederi,îmbrăţişări ,uitări  înecate într`o pustietate a plăcerii .
              Şi nu e cauza să regret ,ci să mă învinovăţesc de cuvintele ca le alegeam cu  grija ,de parcă le`aş fi sortat in palmă.
             Am rămas absentă,inertă,lustruind cu ceara unei lumînări primăvăratice îngheţul din mine.Indiferenţa care am demonstrat`o merită  a fi dusa la o ghilotină.
            Era linişte,prea multă linişte si imperfecţiune pentru a o numi ideală.O lume a lungelor promenade şi a năprsnicelor uitări.

Tu...cadoul meu de Craciun in toiul primaverii =*

               Ne`am obişnuit cu rolurile noastre şi să jucăm altfel ar fi cam dificil.Unele amintiri mor,altele le uitam sau măcar facem faţa ca le`am uitat într`o măsura indefinita ,pe un timp bine limitat .....însa cele frumoase nu plec.
Acestea nu subînteleg numai dragostea şi fericirea...probabil pot fi şi lacrimi,dar ele  v`or ramîne in memoria noastra.♥

.......а это просто жизнь :)

   

Что делать когда твоё сердце  разрывается  на 3 мелких осколка ?!

                   Что делать когда невыносимое прошлое даёт о себе знать именно в тот момент когда ты его абсолютно забыл  как самый страшный но в тоже время самый приятны й сон ?

                      Что делать когда к человеку к которому ты искренне относишься   придаёт?

                Что делать если свои чувства  нужно каждый день прятать за рамками дружбы?         

        Больно осознавать ,что эти дебильные « ТАБУ»  про жизнь , любовь ,верность, дружбу кто то уже придумал ,а ты просто пешка в игре жизни…

       А иногда мы просто плачем ,от передозировки  банальных  случайностей ,противоречивых жестов….и от боязни потерять то ,что на самом деле и не наше(твоё).

           Плачешь о том что ситуацию  не разрулить ,и этот« интеллектуальный тупичок» висит  над твоей головой как ложка которая ждёт чтобы ударить посильней  и побольней.  И те моменты которые ты поистине ждёшь  …они случаются ,и именно так как ты задумал ……но тебе уже параллельно ,потому что огонь в сердце погас и разжечь  его ничем  нельзя  …….а так жаль ,и так хочется заплаканными глазами обнять ,и забыть ,убежать от той обиды которая тает как льдинка глубоко в сердце .

         Вытираю несбывшееся  желания новыми мечтаниями , о том что всё ,когда-нибудь

 заканчивается.           
Но к сожалению  не умею сочинять ,красивые, счастливые финалы……. а жизнь продолжается ,и мрачно осознавать  что улыбка уже не та , и смысл поменялся ,и цели новые ,и страдания кажутся  пустяковыми…………, и я уже не та, и ты уже не тот  как прежде ,а время вспять не повернуть  ...и так жаль  понимать что ветер перемен побывал и в твоей жизни ,в каждом мрачном уголке души ♥

   
~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

In ultimul timp  am atit de multe intrebari , si atit de putine raspunsuri.

       Numeroase visuri ce nu se realizeaza , o multime de aluzii care  sunt intelese incorect …atita ipocrezie virtuala care este aruncata ca un cadavru  plin de saruturi.
     E greu……si totusi  incerc sa ies din incurcatura asta predifinita.

       E prost sa traiesti cu trecutul , atunci cind privesti viitorul si el iti zimbeste cu caldura.
       E imatur sa crezi ca ceea ce a fost va reveni ….asteptam neobservind ca doritul se strecoara printre  fibrele subtiri a vietii.
     Asteptam ,asteptam ……..trec minute,ore, zile,saptamiini,luni in asteptare ……..iar desteptarea  care apare atit de tirziu iti da de inteles cat tot ce ai avut mai scump ai pierdut.Poate din cauza ipocreziei astea nostalgice,
           - si frazele ”Te`as privi  o vesnicie”se invirtesc in cap ,ca pe un radiou  defectat ,care rareori incearca sa mai scoata un sunet ,insa  totusi se trezeste in lada de gunoi.
          - si privirea ..ea este cea mai strasnica.Numai ea iti da de inteles ca ceea ce a fost nu sa uitat.
           - si aluzii elegante ,si sarcasmul fin incearca sa reintoarca tot , dar cugetul spune STOP ,si el nu da gres nicioadata
         - si deprimarea continua …care ti`ai imaginat`o
         - si chipul angelic  plin de principii nasoale si reguli de rangul trei ,ascund acea fanfara  de emotii pe care incerci sa le arunci in exterior……….dar te lovesti iarasi de peretele de piatra care l`ai construit singur....

♥

Unesc palmele şi plec in neuitare ,
Acolo unde fericirea e socotită bancnota de schimbare
Iar respiraţia se întretaie la fiecare petală a minţii vorbitoare,
Unde peştele cînta cu o voce gînditoare
Şi muzica la nai o mierlă zburatoare.

                                            Mă pierd in ceas şi cad in disperare
                                                Uitind ceeea ce a fost si ceea ce va fi cîndva de uitare……..
                                                     Ca un hipopotam mare ce cere de mîncare
                                                          Pe aripile inflorescente plecăm la culcare.

         Si doar in vis plutim ca o balenă mare
    Pe elegantele valuri,ducîndu` ne la noi izvoare
  În direcţia unde emoţiile sunt vărsătoare …
Gîndurile fiind în antiteză,absolut devastatoare.

                                        Viaţa`i o mica zebră si TU  alegi culorile
                                             Poate un verde aprins  ce ti`a alinat verile,
                                                Spre un apus vertiginos ,ce inflăcără zarile.
                                                     Ca o minusculă libelulă ce ţi`a mînghîiat durerile
                                                          Sărind in vis uitînd…si desfăcîndu`ţi cugetările.


Ciudat ,dar ea  nu`i  atit de simplă
Şi cîştigă nu cel ce pică,dar cel ce se ridică
Cind este înconjurat de frică,
Saltînd pe înaltele trepte ,pe care minciuna le despică
Fara zeci de legi ,uitînd de cei ce ne împiedică.

....... O armonie graţioasa şi un freamat de vreascuri depărtat

             Ciudat totuşi ,dar cît e de plăcut sa te simţi liber,dar în acelaşi timp necesar,cu o mască de străin însă prieten.

          În capul  meu răsare o muzica calmă la pian cind intorcîndu` mă  brusc prind atitea priviri timide.............rămîn smintită  de cinismul si aroganţa ce se varsă  din smeritele guri la care le e şi locul numai la casa de nebuni.

        Astazi numai am realizat  un lucru care apare zi- de- zi în nişte scene obscene. Desfrîul mişcării a cuvintelor proprii a rămas mut.

          Am dat buzna in realitate ,şi cu monoclul ochiului verde  am observat ca în universul ăsta plin de reprize romantice,evenimente tragice ,în care sunt EU  , EU  şi iaraşi EU........sunt singura ,dar straniu atît de fericita .Sunt un ctitor a libertăţii mele, iar cel ce încerca şă mi`o acapareze din nefericire rămîne dupa marginea a vasului vieţii ......ce pleacă intr`o croazieră  depărtată,fără nici un colac de salvare sau o şansă de întoarcere  .Nu`mi  place acesta ,dar paronoia dată mia insuflat`o dezamăgirea apropiaţilor  şi lacrimile lustruite ce le priveam nedumerită, incremenită  pentru că nu înţelegeam ce simt cu adevărat.

       Sunt abstractizată de la viaţă ,într`o măsură oarecare ,deoarece am rămas un copil infantil care crede in dragoste ,MOŞ CRĂCIUN   şi alte banalităţi pe care alţii  le privesc  zîmbind ,dar totuşi primitor şi cald.

 Îmi ascult inima ,ea strigă spre  o schimbare ,  iar   cugetul  tace  si aşteaptă  un nou imbold pentru a ieşi din labirintul ăsta greţos in care locuiesc deacum mult mult timp !

        TE`AM AŞTEPTAT DAR N`AI VENIT.................

Tacera ca o grija a incetinirii ?!!!

                            Imi place invalmaseala ,este ceva deosebit in ea.Doar aici pot sa uit de grijile obscene si sa ma simt ca o vaza lustruita de polenul diminetii.Uit de sentimentele mele de odinioara ,de lacrimile sarate ce le`am varsat de dimineata,de minicile ridicate si de privirile arzatoare pe care le trimiteam fiecarui care nu infiorara frumusetea ochiului meu.
          

                                 
                  Incerc sa`mi ard sentimentele la gratar si deabia acum vad inocenta pierduta in troienile aventuriere ale creierului in care clocotea un Vulcan de amor.

           E incomporabila rezonanta “Sfintului Vis” si a faptelor ce se petrec aievea.Viata pare o nebunie tacuta , in care flacara luminarii iti filfiie calea spre……….spre trista amintire a visului frumos.      
              Nostalgica uitare te saruta si scutura ultimile nimicuri din tine,ducindu`te pe undele amare incandescente.     

      O amabila si frumoasa asteptare se strecoara la pereferia adevarului si a neuitarii.Doar un realistic si somnoros gind incearca sa desfasoare un mic adevar , care exista undeva adinc la poalele intelectuale ale suspiciunii …………..,dar ce se ascunde viteaz dupa alba manusha a infantilitatii.
                                 

         In asteptarea noilor vremuri ,care din adincul veacurilor se misca cu o viteza de melc………totusi in memoria faptelor  ce nu pot fi uitate          .