Şi trecind timpul ...atit de repede ,încît nu am dovedit nici măcar să' l gust .
Nu m' am aprofundat să savurez rămăşiţile absolutului ,care se rupeau ca nişte cuie mari din tabloul fin pictat .
Se simţea aer îngheţat şi fraze uscate parcă şterse şi scrise iar şi iar de mii de ori.
Erau niste citate ,glume,materiale bine invaţate ,spuse cu un aer profund inteligent ,dar în care se citea un teatru ieften.
A început sa nu'mi pese de destinul oamenilor ,de sentimentele lor .Încît prin acţiunile mele pricinuiam durere şi primeam placere din aceasta.Prea formalistă ,prea arogantă,prea egoistă ....sentimente si stari necunoscute ....sunt atit de sînjenitoare ,dar atît de binevoitoare (cel puţin pentru mine)!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu