miercuri, 5 octombrie 2011

Tacera ca o grija a incetinirii ?!!!

                            Imi place invalmaseala ,este ceva deosebit in ea.Doar aici pot sa uit de grijile obscene si sa ma simt ca o vaza lustruita de polenul diminetii.Uit de sentimentele mele de odinioara ,de lacrimile sarate ce le`am varsat de dimineata,de minicile ridicate si de privirile arzatoare pe care le trimiteam fiecarui care nu infiorara frumusetea ochiului meu.
 
         

                                 
                  Incerc sa`mi ard sentimentele la gratar si deabia acum vad inocenta pierduta in troienile aventuriere ale creierului in care clocotea un Vulcan de amor.

           E incomporabila rezonanta “Sfintului Vis” si a faptelor ce se petrec aievea.Viata pare o nebunie tacuta , in care flacara luminarii iti filfiie calea spre……….spre trista amintire a visului frumos.
      
             
Nostalgica uitare te saruta si scutura ultimile nimicuri din tine,ducindu`te pe undele amare incandescente.
     

      O amabila si frumoasa asteptare se strecoara la pereferia adevarului si a neuitarii.Doar un realistic si somnoros gind incearca sa desfasoare un mic adevar , care exista undeva adinc la poalele intelectuale ale suspiciunii …………..,dar ce se ascunde viteaz dupa alba manusha a infantilitatii.
                                 

         In asteptarea noilor vremuri ,care din adincul veacurilor se misca cu o viteza de melc………totusi in memoria faptelor  ce nu pot fi uitate
          
.
   

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu