In ultimul timp  am atit de multe intrebari , si atit de putine raspunsuri.

       Numeroase visuri ce nu se realizeaza , o multime de aluzii care  sunt intelese incorect …atita ipocrezie virtuala care este aruncata ca un cadavru  plin de saruturi.
     E greu……si totusi  incerc sa ies din incurcatura asta predifinita.

       E prost sa traiesti cu trecutul , atunci cind privesti viitorul si el iti zimbeste cu caldura.
       E imatur sa crezi ca ceea ce a fost va reveni ….asteptam neobservind ca doritul se strecoara printre  fibrele subtiri a vietii.
     Asteptam ,asteptam ……..trec minute,ore, zile,saptamiini,luni in asteptare ……..iar desteptarea  care apare atit de tirziu iti da de inteles cat tot ce ai avut mai scump ai pierdut.Poate din cauza ipocreziei astea nostalgice,
           - si frazele ”Te`as privi  o vesnicie”se invirtesc in cap ,ca pe un radiou  defectat ,care rareori incearca sa mai scoata un sunet ,insa  totusi se trezeste in lada de gunoi.
          - si privirea ..ea este cea mai strasnica.Numai ea iti da de inteles ca ceea ce a fost nu sa uitat.
           - si aluzii elegante ,si sarcasmul fin incearca sa reintoarca tot , dar cugetul spune STOP ,si el nu da gres nicioadata
         - si deprimarea continua …care ti`ai imaginat`o
         - si chipul angelic  plin de principii nasoale si reguli de rangul trei ,ascund acea fanfara  de emotii pe care incerci sa le arunci in exterior……….dar te lovesti iarasi de peretele de piatra care l`ai construit singur....