Existam dar nu traim.........

                Incerc sa depasesc  aceea etapa care o socoteam cu mintea mea turbata cea mai fericita.O lunga privire in ochii lui ,apoi inapoi….si gata.
    Ce fac acum?!

Imi tzes noi aripi,cele spre libertate…le tzes desigur c`o pinza albastra stravezie ,cu o nuanta de romantism melancolic,cu o mina increzuta si cu ochii timizi  , care se ascund dupa fiecare dezamagire.
   Ma intreb ce ar fi daca……..daca nu ar  exista dragoste? ..Probabil nu ar exista nici muzika…..Ce ar fi daca am putea desena soaptele dulci?...am putea desena atingerile gingashe  si     miinele ce se unesc intr`o naprasnica uitare.
    Sunete adinci si nemaiauzite se pierd in trupul firav; doar un strigat , un nume, un te iubesc spus in fatza ma desparte de ceea ce credeam fericire.
      Nu sunt genul de om care priveste in ochi,detest acesta necesitate …azi  am imbarbatat acei mici pitici din mine si am facut`o.
        Cit de straniu era,dar privirea lui tacea ……dar nu zimbea de deobicei,si in acea clipire am realizat ca am ajuns la finis.E simplu ,nu am dovedit sa sar in tren si am ramas pe peronul asteptarii ………un pic dezamagita,dar totushi fericita ca calea mea sa indepartat de acei misei care tradeaza incontinuu………………………………..dar pe care totusi continui sa`l iubesc ♥