La Începutul Unui Sfirșit

DUREREA e ca o masina ce se misca necontenit si traieste din temerile noastre,desi o putem asocia  cu un gigantic si lenes “NU” …durerea  e ca o prapastie ce ne invaluie asemeni unei nopti nedumerite.Noi perpetuam  realitatea  pt a parea mai superiori sau pt a inchide proprii ochi si a preface lumea in culori ROZ ……desigur asa e mai simplu.
        Traim in asteptarea ploii pe timpul undei secete cumplite a vietii.Dragostea,sperantele se irosesc si    ramin doar durerea si lacrimile,ce se preling pe strunele subtiri a sufletului.
           Incovoiata panta a sortii ne zdruncina pe pietrele destinului ,si credibelele ginduri ne privesc ca si cum ar zice “EIIIIIII ,eu sunt aiciiiiii!!! Trezireaaaaaaaaaaa!!”.Ochii blinzi ne privesc cu o privire de mort.

          Despre ce vise si aspiratii putem vorbi in clipe de deznadejde  totala……e atit de simplu sa spui “Nui nimic!     Timpul e cel mai bun tamaduitor” Ai spus ,ai uitat………..dar  trec  ani si durerea te macina ca o moara ce duce induiosatele  sperante pe  apa simbetei.
      O stare nedumerita ,ea cere explicatii ,insa din pacate nimeni nu le poate oferi .Cuvintele “dulci” de lineste te conduc intr-o  antieuforie a sufletului …simtim ca nicidecum nu apare rasaritul.     Noaptea se prelinge pe veci …..dintr-o data apara si EL ,mult asteptatul rasarit.Tu il intilnesti cu un strabîtător zimbet si cu cuvintele “O Doamne cit de mult am dorit sa te revad”. Te scalzi in razele propriei glorii ,cind dintr-o data el dispare ,disperat fugi fugi fugi din urma lui strigind si obtinind ultima speranta.

        Timpul iarasi isi i`a scurgerea domoala si tu intelegi ca viata e un vis in care rareori  singur esti in stare sa-l conduci.