Era seara , o muzică senină plutea în aer. Gîndurile se contaziceau...mirosea a cafea şi croasane...Fereastra era împietrietrită ,fiind martor a unei elegante deşteptări ,în suburbia zorilor.Ea a atins duios aerul construind o undă melencolică,care plutea încremenită cîteva secunde.
Prin pleoapele între-deschise se vedea focul,iar vizavi erau ochii ~ doua oceane pierdute în nepăsare.
Strabatea lumina ,netezind fulgii livizi ,flocoşi ,loviţi cu cruzime de un măcelar a sorţii. Era vîntul ,un scenarist nepasător ...ce i-a permis căderea.
EA a inchis ochii ,şi o lacrimă spînzurată se clatinară încet ,lasînd în urma sa o cale veninoasă.
A cuprins faţa cu mîinele subţiri ,lipsite de speranţă şi sa pierdut în zguduitorul crivăţ omenesc. A simţit gerul .Lent şi-a tras puloverul pe nas ,iar lungile mîinici s-au părut minuscule.Sorbeşte o înghiţitură de cafea şi infinita lacrima înfiorată căzuse în ceaşca fierbinte.
Acum privirea-i fi tacută şi adîncă.Lipsită de ultima speranţă a început să urască dragostea ,cafeaua şi serile....Ele ,cuprinse de temeri de minciuni ,aprofundau lipsa şi o făcuseră deznădejduitoare.
Privise în trecutul alb,încerca să-şi răsfoaie amitirile,dar vedea doar pătatele fragmente ale unei decizii incorecte.
Îşi salutase viitorul şi adormise în neştiinţă,acoperindu-şi expresia feţei cu o mîină tremurîndă,iar apoi cumprinzînd aerul şi strîngindu-l econom de piept.
http://www.youtube.com/watch?v=tO4dxvguQDk&feature=autoplay&list=WL4FFC46059D8114CC&lf=BFp&playnext=1
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu